Bogdan Socol: Hagi, aşa cum îl văd străinii

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Gică Hagi tocmai a fost desemnat cel mai bun antrenor român din 2017 în tradiționala anchetă a Gazetei Sporturilor, dar finalul anului i-a adus un trofeu aproape la fel de prețios din partea presei internaționale pentru cariera sa de fotbalist. Ultima editie a magazinului These Football Times i-a adus un nou elogiu lui Hagi, asezandu-l printre cei mai buni 16 decari din istorie. 

Regele fotbalului romanesc se afla intr-o companie mai mult decat selecta, alaturi de Pele, Diego Maradona, Zico, Michel Platini, Denis Law, Ferenc Puskas, Eusebio, Lionel MessiZinedine Zidane, Ronaldinho, Francesco Totti, Roberto Baggio, Michael Laudrup, Dennis Bergkamp si Juan Roman Riquelme. Asta după ce în 2016, revista FourFourTwo l-a plasat pe locul al șaselea într-un top al celor mai buni jucători cu numărul 10 ai tuturor timpurilor, după Maradona, Puskas, Pele, Baggio şi Platini, dar înaintea lui Zico, Messi, Laudrup şi Francescoli.

 

Revista editată de jurnaliștii site-ului     TheseFootballTimes.co a imaginat o   bătălie intre fotbalistii de geniu care au încântat tribunele ca nimeni alții, iar Gică al nostru este în duel cu danezul Michael Laudrup. În interviul acordat în exclusivitate pentru BogdanSocol.ro la începutul anului, Hagi a oferit definiția perfectă a decarului, care s-ar fi putut găsi foarte bine și în prefața scrisă de cunoscutul jurnalist italian Gabriele Marcotti: „El nu face lucrurile simple, ci pe cele complicate. Dar acesta e rolul lui, el riscă sută la sută în orice fază, îşi asumă mereu riscul.”

Iar descrierea lui Marcotti nu face decât să confirme cele spuse de Gică, întărindu-i și mai mult aura: „Nu există un tipar pentru această poziție. Ei sunt cei care au crezut în incredibil pentru că ei îl puteau oferi. Fiecare în felul său. Acestea sunt cele două fețe ale monedei. Momentul când creierul și corpul fuzionează. Și asta îi face deosebiți. Mintea umană și corpul uman au limitele lor. Dar, atunci când lucrează împreună și la cel mai înalt nivel, nu prea mai sunt limite, ci o libertate fără margini și o mulțime de posibilități. Talentul acestor oameni le-a permis să își forțeze mereu limitele și, uneori, chiar să le depășească, motiv pentru care ne-am indragostit de ei iremediabil.”

Articolul semnat de Glenn Billingham are și câteva greșeli, precum faptul că Viitorul ar fi fost fondat în 2014 și că Hagi s-a născut la Săcele, în Transilvania, și nu în județul Constanța, însă se dovedește o odă sinceră închinată Regelui fotbalului românesc.

„Gheorghe Hagi nu arată precum un erou tipic. La FC Viitorul, echipa pe care el a înființat-o, este și director tehnic și antrenor principal. Cunoaște numele tuturor jucătorilor, de la cei de opt ani până la prima echipă, și are înfățișarea unui unchi blând. Hagi a investit 10 milioane de euro din banii săi pentru ca acest proiect să ia viață. Viziunea sa, marcă înregistrată, și o etică a muncii subapreciată au asigurat momentul de succes. Așadar, cum poate o adevărată comoară națională să mențină un echilibru între umilință și un marș continuu spre progres? Ei bine, pentru a-l înțelege cu adevărat pe Gheorghe Hagi, pentru a începe să apreciezi de ce talentul său fotbalistic l-au făcut un unic și glorios fantasista și pentru a realiza că proiectul său de la Viitorul ar putea fi adevărata sa moștenire, atunci expresia de a nu ști unde mergi până nu afli unde ai fost sună corect.”

„Aceasta este călătoria unui om care nu a ezitat în fața provocărilor. Se pare că una dintre cele mai importante calități ale lui Hagi este aceea de a fi atât de bun încât să îi galvanizeze pe toți cei din jurul său pentru a-i duce la un nivel fără precedent. La Real Madrid și la Barcelona, nu s-a putut pentru că toți erau la un anumit nivel. Departe de cluburile-gigant, prezența lui Hagi a fost suficientă pentru a urca un club din Serie B în Serie A, să conducă un club din Turcia spre vârful fotbalului european pentru prima dată în istorie și să ducă o echipă națională modestă spre înălțimi neașteptate.”

„Hagi a avut totul: două picioare excelente, un repertoriu de pase de care Paul Scholes și Xabi Alonso ar fi fost mândri, un șut la fel de devastator precum al lui Roberto Carlos, trucuri și un centru de greutate a la Maradona, încredere de sine precum Paul Gascoigne în cea mai bună perioadă a sa și o clasă cum am mai văzut la David Ginola în vremea sa de apogeu.”

 

 

 

 

„Pentru a concluziona și apoi compara, Hagi a fost un magician romantic și un fotbalist care a atins succesul și statutul de erou-cult cu echipe care nu erau în vogă. Așa cum face și acum cu o altă generație, el i-a mobilizat pe toți în jurul său și a jucat cu o nemăsurată bucurie și pasiune. El este eroul tuturor, care a pus bazele unui club de fotbal în orașul său. Departe de a se culca pe laurii gloriei din trecut și de aroganță, el demonstrează o nesățioasă dorință de a învăța și și-a dus clubul în Champions League la numai șapte ani după înființare.”

„Michael Laudrup a fost și el un fotbalist foarte bun, însă cariera sa privilegiată nu i-a oferit un adevărat test de caracter, iar activitatea sa după retragerea de pe teren a fost presărată cu dubii în privința calităților de antrenor și cu întrebări legate de caracterul său. Da, a câștigat mai multe trofee la cluburi mai bune, dar acum antrenează în Qatar și conduce o afacere prin care importă vinuri. Romanticii și puriștii măsoară moștenirea ca o parte majoră a succesului, astfel că, dacă anul 1994 ar fi întruna, pe cine ați plăti să îl mai vedeți jucând?

Articolul original pe www.bogdansocol.ro

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *