La Familia: Problemele cu legea ne-au întărit credinţa!

Share on:
  • 30
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Vezi în partea a doua a interviului ce spun  Sişu şi Puya despre despre viaţa politică, poziţia faţă de Referedumul pentru familie, problemele cu legea şi dacă le e teamă că sistemul muzical din România le va închide uşa în faţă după publicarea Manifestului pentru Familie în care-şi afişau credinţa în Dumnezeu, în neam şi în familia tradiţională!

Prima parte a interviului este aici La Familia despre Manifest

„ŞI ÎNTR-O FAMILIE BĂRBAT-BĂRBAT POATE EXISTA VIOLENŢĂ!”

Reporter: Sişu, tu ai avut o părere despre Referedumului pentru Familie, te-ai poziţionat pentru.

Sişu: Nu am avut o poziţie, nu-l susţin, eu sunt printre primii semnatari, sunt 50-60 de oameni care au semnat, dar asta am făcut-o…nu sunt un exemplu viu, nu sunt un om care, gata, am doi copii, o familie fericită şi astea. Nu, viaţa are suişuri şi coborâşuri. Mereu am văzut argumentul ăsta „ce familie sustineti, pe aia în care bărbatul îşi bate femeia?” Doi parteneri, fie că sunt bărbat cu bărbat sau femei cu bărbat sau ce sunt ei, doi oameni pot ajunge să se bată la un moment dat. Nu are legătură chestia asta.

Puya: Ai bătut-o pe nevastă-ta?

Sişu: Toată lumea ştie, e o chestie publică, a fost şi un proces…

Puya: De ce ai bătut-o mă?

Sişu: Nu, nu, nu, a fost altă problemă…

Reporter: Întrebarea era, unii spun că ar fi Coaliţia în spatele vostru.

Sişu: Doamne fereşte, eu chiar le-am spus băieţilor ăstora că îl semnez din principiu, dar le-am spus că nu pot să vă reprezint valorile astea, să vin eu cu steagul în faţă. Eu semnez pentru că eu cred. Că sunt eu în afara poveştii de multe ori şi că am făcut multe greşeli în viaţă e problema mea. Eu nu o să port steagul, purtati-l voi care sunteţi nişte oameni mult mai ok. Sau să-l poarte Dragoş.

Puya: Mai târziu am aflat că e şi ceva politic. Am aflat de chestia asta mai târziu.

Sişu: Eu nu ştiam că e asociată. Nu m-am gândit că cineva se gândeste la asta. E o afirmaţie, tu acum dacă spui că crezi în familie şi Dumnezeu nu înseamnă că te asociezi cu Coaliţia pentru Familie. Poţi să crezi că eşti un simpatizant sau că ai o părere asemănătoare, nu că te asociezi cu ei.

Puya: Eu unul mă feresc să mă asociez cu grupări aşa mari că la un moment dat când devin foarte mari nu mai ştii ce interes are şeful.

Sişu: În principiu mă asociez cu gruparea asta de 20 de milioane, că suntem și vreo 5 prin diaspora.

Puya: Exact, ne asociem cu neamul românesc.

Reporter: Voi v-aţi schimbat recent percepţia faţă de aceste lucruri sau dintotdeauna aţi crezut în aceste valori?

Puya: Hai să-ţi arăt. Ce scrie aici? (scoate un album vechi) Multumesc lui Dumnezeu pentru ajutor. Nu ne-am schimbat, e un album din 98.

„DACĂ NE-AR CUNOAŞTE, OAMENII AR ÎNŢELEGE!”

Sişu: Oamenii nu ne cunosc, oamenii au o imagine de la TV. Oamenii dacă ne-ar cunoaşte ar înţelege…eram mai mici înainte, argumentele erau mai subţiri. Încă nu trăisem viaţa, e logic. Dar asta este viaţa noastră, aşa am trăit de când ne ştim.

Reporter: Întrebarea era dacă v-aţi schimbat după problemele avute.

Sişu: Dacă ne-am drogat şi alea…Nu, problemele te întăresc. Îţi intăresc credinţele, cine ştie să se folosească de asta. Cine se frustează şi se vopseşte verde în cap şi se dă cu capul de pereţi asta e altă problemă. În viaţă trebuie să ştii când să faci şi o nebunie, când să te opreşti.

Reporter: Apropo tot de asta, dacă regretaţi anumite mesaje din piesele voastre.

Puya: Dacă stau acum să mă gândesc, da, nu mai mi se pare potrivite. Dar omul trebuie privit între etape. Dacă mă uit acum la un videoclip de-al meu de la 20 de ani eu parcă văd alt om. La 20 de ani ești un om, la 30 altul şi la 40 altul. Nu poate să zică cineva că e tot timpul la fel. Dacă rămâi la fel înseamnă că nu evoluezi, că dai în mintea copiilor.

Sişu: Principiile rămân la fel…

Puya: În etapa respectivă eram ăla, în etapa asta sunt ăsta.

Sişu: Dar niciodată nu a fost Puya necredinciosul, răul, fără valori, fără nimic şi a doua zi Puya…a fost o constantă care s-a dezvoltat de-a lungul vieţii.

Puya: Tot timpul am dorit să spun, să dau şi un mesaj. Noi nu am intrat în muzica să facem bani, nici nu ştiam că se poate face bani. În 98 când am făcut caseta asta nu era televiuziune muzicală, nu era youtube, nu era nimeni. Pe noi ne-a luat prin surprindere chestia asta. La un moment dat au apărut nişte bani. Ok, dacă sunt hai să-i facem, să ne susţinem. Dar în primă fază am dorit să ne exprimăm. Orice artist din lumea asta e dator, pe lângă banii pe care-i face, să spună și ceva şi să influenţeze într-un fel lumea.

Sişu: Pentru că te ascultă mii de oameni, nu e ca şi când vorbeşti singur în casă. Eu am văzut multe trupe. Niciodată nu cred că în muzica mea sau a lui Puya au existat versuri la moduri „Fii smecher, droghează-te, omoară”. Nu, niciodată! Noi am avut o privire oarecum melancolică, uite prin ce am trecut, uite ce facem, uite ce n-am mai vrea să facem…

Puya: Unii dădeau exemple de versuri dintr-un album din 97. E o tâmpenie, comentezi versuri unui om de 40 de ani. E ca şi când aş comenta ce ai spus tu acum 30 de ani.

Sişu: Pe acelaşi album găseşti versuri care erau Pro, pro La familia, pro ideile noastre, găseşti embrioni la ceea ce facem acum. Dacă luăm albumul ăla şi-l ascultăm acuma nu începe cu „băga-mi-aş” etc. Nu, eram nişte puşti care trăiam în cartier, şi uneori eram mai teribilişti, dar sâmburii erau tot aceeaşi. Aveam piesa gen „Femeia mea”, de ce n-a zis nimeni de asta? E o piesă frumoasă în care îi spui unei fete că o iubeşti, că faci orice., tu ești iubirea mea. Lucruri pe care lumea nu le-a văzut. Avem piese gen „Cu fruntea sus” în care vorbim de credinţă…au disecat că…

Puya: Mai ţii tu minte toate astea?!

Sişu: Da, frate.

Puya: Ca un om mare…

Reporter: În multe piese vă plângeţi se sistemul muzical din România…

Sişu: Nu prea ne plângem, mai mult râdem…

Reporter: Ok, râdeţi. Nu vă e teamă că acum va fi mai greu de intrat pe anumite uşi?

Sişu: Păi dacă n-am intrat 20 de ani, mânca-ţi-aş gura ta, vrei acum să stăm la uşă?

Puya: Noi suntem susţinuţi de fanii noştrii care dau banii la intrare la un spectacol, fie cumpără CD-ul sau intră pe youtube. Că există şi alte surse de venit sunt binevenite, dar nu asta a fost principala sursă a noastră. E bine să fii la radio că te ascultă foarte multă lume, eu am văzut beneficiile…

Sişu: E un bonus, dacă tu îţi faci o carieră bună şi ai dat şi un number one, felicitări!

Puya: Dar nu trebuie să-ţi modifici muzica în funcţie de dorinţele radioului sau a nu ştiu cui. Tu faci ce faci şi dacă, Doamne ajută, ajungi şi acolo e super bine.

Reporter: Apropo de fani…

Sişu: Care fane?

Puya: Fani mă!

    Reporter: Am văzut că aveţi magazine online. Iese ceva, vă       puteţi susţineţi din partea aceasta?

    Puya: Ai grijă ce zici că domnul e de la ANAF. Nu iese nimic. Le dăm noi pe degeaba.

Sişu: Mai trebuie să dăm noi nişte bani la sfârşit de lună. Oamenii mai sunt interesaţi de cd-uri dar nu te gândi că…

Puya: Şi nici n-avem cd-uri…avem?

Sişu: Sunt cadouri la tricou. Să ştii că 50 la sută din ele sunt făcute ca să te promovezi. Purtându-ţi tricoul sau având cd-ul în maşină te promovează oarecum…

Puya: Da, spune că eu cred în ce cred ăştia.

Sişu: Acum nu mai sunt tarabe de muzică să te duci…mamă, Vasile, ce a mai apărut nou, vreau si eu cd-ul ăsta!

Reporter: V-am văzut jucându-vă înainte cu masca pe care o purtaţi în videoclipul „Portret de politician”…

Sişu: La câţi bani am dat pe ea ar trebui să facă ceva pe aici, să facă curat….

„CU OALE DATE DE PĂMÂNT NU VOM CÂŞTIGA NIMIC!”

Reporter: Aveţi nişte versuri destul de dure „mi-e dor de tancuri si mitraliere, să curăţăm ţara de gunoaiele astea care s-au căţărat acolo unde nu le e locul”. Nu e un limbaj violent? Unii o pot interpreta ca o incitare la violenta.

Puya: Ăsta a zis…

Sişu: M-a luat valul. Dar te întreb eu aşa, ţi se pare că nu e adevărat? Ţie ca om, ţi se pare că nu e adevărat, că am bravat?

Puya: Pe cine vrei mă să împuşti?

Sişu: Nu, nu, -am zis că vreau să împuşc, am zis că mi-e dor de momentele în care se putea face dreptatea şi aşa. Suntem într-un punct în care…hai să-ţi spun o chestie, America la care se uită toată lumea şi-a câştigat independenţa cu arma în mână. Dacă tu acum simţi că ţi-ai putea independenţa aşa în lumea asta?

Reporter: Nu se poate câştiga cu lanterne şi steaguri desenate…?

Sişu: Şi cu oale date de pământ? Nu, nu o să câştigi nimic.

Puya: Hai mă, termină, vorbeşti de războaie, vrei să te duci la război?

Sişu: Nu, nu la război, dar vorbesc de America care şi-a câştigat independenţa…

Puya: Păi şi ce vrei, să ne împuşcăm?

Sişu: Nimeni nu a ridicat dreptul, legitimitatea acţiunii acelor oameni. Acum dacă ar vrea un popor să facă o revoluţie ar fi ridicată problema legitmiităţii mişcării lui, ceea ce nu e corect.

Reporter: Nu mai putem să o schimbăm prin vot? Voi aţi mers la vot?

Sişu: Păi fratele meu…Nu, eu nu votez, eu nu pot să validez un circ.

Puya: Eu nu cred că democraţia funcţionează la toate popoarele la fel. Sau cât de mult funcţionează…

Sişu: Exemplul tău, Dragoş, cu tiranii anonimi e cel mai bun.

Puya: În momentul în care părerea mea e egală cu părerea lui X, Y, Z şi a unui boschetar cu buletin, deci părerile sunt egale. Şi există toată manipularea asta de la tv şi din social media…deci poţi să creezi păreri din nimic atunci nu mai cred în votul respectiv. Şi tot timpul am observat că există două tabere în orice democraţie, există ăia şi ăilalţii, care când sunt ăia când sunt ăilalţi. Eu nu ştiu ce dracu decizii poate lua cineva când din patru în patru ani îi schimbă!

Sişu: De multe ori şi mai repede…În aşa-zisa democraţie nu există coerenţă.

Puya: Ok, vin ăia, vin ăilalţi. Eu ştiu o vorbă de la bunică-mea, când doi se bat, al treilea câştigă. Şi să nu uităm că prima victimă a democraţiei a fost Socrate, că a băut otrava ca să dovedească că nu e bună.

Sişu: Exact. Pentru că ştii care e chestia? Puterea poporului trebuie concentrată. Ce votează, ce votăm? Cum ai zis, Dragos? Avem 400 de parlamentari, avem 400 de tirani anonimi, care se schimbă odată la 4 ani sau şi mai repede. Pe care nu-i cunoşti. Băi, ai unul care concentrează puterea, care conduce după nişte credinţe, principii, pe care îl susţii doar dacă face chestiile astea şi atunci ăla poate să genereze o viziune clară, concretă la ceea ce construim…noi ce facem aici? Ne certăm, când ăla, când ăla, vine cu hârtii, se schimbă, proiect de ţară, proiect de subţară, proiect de la ţară…şi nu se face nimic, e o frecţie.

„AM FOST O TÂMPENIE SĂ INTRU ÎN POLITICĂ!”

Reporter: Totuşi am citit că tu, Puya, ai fost implicat în politică! (Puya a fost ales în 2008 șeful tineretului din Partidul Verde)

Puya: Tocmai de aceea nu vreau să mă asociez cu absolut nimic. Aia a fost o tâmpenie. Eu m-am uitat pe net şi am văzut doctrina Partidului Verde.

Sişu: Te-ai uitat în altă ţară…(râde)

Puya: Da, mi s-a părut aşa interesant. În momentul în care a venit cineva şi mi-a zis să facem o mişcare am zis da, gata, hai să pun şi eu osul la treabă, să fac ceva concret. După care, dacă îţi aduci aminte Sişu, a venit odată PRO TV-ul şi dădeam un interviu şi venea unul dintre ei şi băga capul aşa în cadru. Şi mi-am zis „ce dracu e mă cu ăştia?”. Şi atunci mi-am dat seama că în orice acţiune de genul acesta toată lumea urmăreşte un cu totul alt interes, că urmăreşte să concentreze o mână de oameni şi apoi să-i folosească în interes propriu. Cam asta înseamnă partide. Nu există interes peste interesul partidului. Bă, vreau să spun ceva, să fac x lucru. Nu, aici lumea se adună ca să fie sus, să aibă putere, să aibă bani…acesta este scopul. Scopul e să ajungi bine, nu să faci bine. Şi de atunci m-am lecuit, am zis că-mi bag piciorul că nu mă mai asociez cu nimeni.

Reporter: Faptul că aţi devenit tătici între timp v-a schimbat oarecum percepţia, vă gândiţi la viitorul copiilor şi…?

Puya: Normal că se schimbă, e normal.

Sişu: În primul rând când vezi copiii începi să înţelegi nemurirea, lanţul acesta care-l traversează timpul. Se schimbă percepţiile.

Reporter: V-aţi înfiinţat acum 21 de ani. Întrebarea clişeu, ce aţi schimba sau dacă aţi lua-o pe acelaşi drum?

Sişu: Bă, ţinând cont că în momentul de faţă nu suntem supăraţi și suntem ok ar merita să o luăm pe alt drum?

Puya: Bă, ai putea totuşi să scapi de 4 ani de pârnaie dacă ai lua-o pe alt drum şi să cântăm şi noi în continuu. M-ai lăsat pe bară o grămadă timp….

Sişu: Aah, doar de patru ani, nu de toţi ai zis…

Puya: Păi aşa însumaţi, că i-ai făcut şi din bucăţi…Dacă făceai patru dintr-o dată era o chestie.

Sişu: Stai un pic, să scap de 4 ani şi de restul un an şi 8 luni, aproape doi ani să-i fac!

Puya: Nu mă, să nu faci niciunul!

Sişu: Adică să scad şase.

Puya: Păi ce, şase ai făcut?

Sişu: Sase, da.

Puya: Pfff…

Reporter: Şi n-ai schimba nimic în treaba asta?

Sişu: Nu frate, oricum nu pot să schimb nimic, dar nu aş schimba. Dacă am regrete am regrete pentru lucruri pe care le-am făcut faţă de oameni.

Reporter: Ai învăţat ceva? Păi e discuţia aceasta despre faptul că unii ies de acolo şi nu învaţă nimic.

Sişu: Te discliplinezi dacă vrei, dacă vrei. În viaţă dacă vrei faci lucruri, nu face nimeni cu japca. Sau dacă le face nu le face bine.

Facebook Comments