Stela Popescu şi ce rămâne în urmă!

Share on:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

E un obicei până la urmă, acela de a face lucrurile pentru care ai ajuns într-un loc sau altul. Am deschis wordul, mă apuc să scriu. Te sui în masina, te apuci să conduci. E aşa, un fel de obicei, să faci lucrurile ce rimeaza cu locul. Răspunzi la telefon, vorbeşti. E ceea ce dă sens, a face lucrurile contextual. Te-ai aşezat la masă, te apuci şi mănânci. Nu e ca şi cum va mira pe cineva.

O cântăreaţă se urcă pe scenă, ia microfonul şi cântă. Cântă! Că de aceea e pe scenă. E evaluată conform acestei activităţi. Nimeni nu se uită la cântăreaţa de pe scenă admirând capacitatea ei de a-i face să râdă. Nu asta trebuie să facă un cântăreţ. Nu hohote de râs trebuie să vizeze. Un fotbalist intrat pe teren nu va fi admirat de nimeni pentru abilităţile sale de cântăreţ. Trebuie să ştim cine suntem, unde şi de ce. E principala noastră obligaţie pe care o avem. Să ne răspundem acestor întrebări, ca să ştim ce-i de făcut. Nu ai nevoie de un instalator, el vine şi începe să jongleze cu o minge aşteptându-se că va fi apoi apreciat. Cine suntem, unde şi de ce.

Biblia începe cu Facerea: “La început a fost cuvântul şi cuvântul era la Dumnezeu”. Unii spun că e o traducere greşită. Că decodificarea ar fi trebuit să fie alta. Rostul, nu cuvântul. “La început a fost rostul şi rostul era la Dumnezeu”.

Când pleacă dintre noi o celebritate, ne raportăm revereţios şi trăim momentul privind retrospectiv cu impresia că a făcut nişte lucruri mari. Un fost mare fotbalist lasă în urmă oameni admirativi. O fostă mare cântăreaţă lasă în urmă suspine şi impresia noastră că n-a trăit degeaba.

O fostă mare actriţă pleacă zilele astea dintre noi şi ne lasă în aplauze şi emotie: “ce viaţă frumoasă!”. Nu noi judecăm, dar tot balamucul ăsta al vieţii, am impresia că face ca rostul să se piardă în gesticulaţia inutilă. Poate că nu d-asta ne-am adunat aici, să lăsam roluri mari şi filme. Să lăsam nişte reuşite lumeşti măreţe. Poate că nu pe asta se face evaluarea. Când se trage drept linia aceea a bătăilor de inimă s-ar putea ca toată măreţia asta să nu fi avut absolut niciun sens. Poate e bine să schimbăm un pic unghiul de abordare.

Dumnezeu s-o ierte pe Stela Popescu şi pe noi toţi.

Facebook Comments